Negru, pasul urmează-n grădina-ntomnată
Luna sclipitoare,
Lângă ziduri ce-ngheață se năruie noaptea măreață.
O, ceasul cu spini al mâhnirii.
Sfeșnicul însinguratului pâlpâie argintiu în odaia amurgită,
Stingându-se când acela se gândește la ceva-ntunecos
Și capul de piatră se pleacă peste ceva trecător,
Beat de vin și-armonie nocturnă.
Mereu urmărește urechea
Tânguirea suavă a mierlei în aluniș.
Ceasul întunecat al mătăniilor. Cine ești tu,
Flaut singuratic,
Frunte-nghețând aplecată peste vremi întunecoase.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.