Peste negrul ungher, la amiază,
Cu ţipăt puternic vin corbii de zor.
Rănesc o cerboaică cu umbrele lor
Şi-ursuzi îi zăreşti cum se-aşază.
O, cum tulbură liniştea brună
În care-un ogor e-n extaz,
Cum o femeie presimte-un necaz;
I-auzi cum se ceartă-mpreună
Pentr-un hoit ce miroase prea tare,
Şi brusc se aştern către nord şi dispar,
Precum un convoi funerar,
În văzduhul vibrând de-ncântare.
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.