El, Dumnezeu – săracii i se-nchină,
Oglindă-a sorții lor lumești de chin,
Pal Dumnezeu, scuipat, târât în tină,
Sfârșit pe golgota rușinii-n spini.
Se-nchină cărnii lui în caznă grea,
De el smerirea lor să aibă parte,
Și noaptea, moartea din privirea sa
Să-i oțelească-n gheața dorului de moarte –
Și – simbol al metehnei noastre – porții
Spre raiul sărăciei să-i dea drumul
Cununa lui de spini ca noaptea morții;
Pali îngeri o salută și cei duși ca fumul.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.