E-o miriște pe care-o ploaie neagră cade.
E un copac maro ce singur stă acolo.
E-un șuierat de vânt ce-nvăluie colibe goale.
Ce tristă-i seara asta.
Dincolo de cătun
Blânda orfană adună ce-a mai rămas în urmă.
Ochii ei lucesc rotunzi și aurii-n amurg
Și poala ei râvnește Cerescul Mir.
Când s-au întors
Păstorii au găsit dulcele trup
Putregăios în mărăcini.
O umbră sunt, departe de întunecate sate.
Tăcerea Domnului
Băut-am din al codrului izvor.
Pe fruntea mea metal rece pășește,
Păianjeni inima-mi caută.
E o lumină care mi se stinge-n gură.
Noaptea m-am găsit pe o câmpie,
Înțepenit de murdării și praf de stele.
În aluniș
Răsunau din nou îngeri cristalini.
traducere Christian W. Schenk
Analiza literară a traducătorului
Prima strofă, cu acel "E-" repetitiv, amintește de textul poeziei ”Enfance”, (partea a treia) a lui Arthur Rimbaud din volumul "Les Illuminations" (1873-1875):
Au bois il y a un oiseau, son chant vous arrête et vous fait rougir.
Il y a une horloge qui ne sonne pas.
Il y a une fondrière avec un nid de bêtes blanches.
Cu opera lui Arthur Rimbaud (1854-1891) Trakl s-a confruntat din prima tinerețe, iar influențele acestuia sunt extrem de vizibile în întreaga sa operă.
Cu toate acestea nu există preluări directe. De asemenea, în „De profundis" există o legătură cu „Enfance"(a lui Rimbaud) dar printr-o altă corespondență, mai subtilă.
Alături de repetiția "E-"putem găsi imaginea de „orfană", descrisă de Rimbaud astfel: „Cette idole, yeux noirs et crin jaune, sans parents ni cour, plus noble que la fable, mexicaine et flamande"( “Acest idol, ochi negri și păr galben, fără părinți nici loc, mai nobilă decît în basme, mexicană și flamandă”- trad. I.D.). De asemenea, putem citi „ochii negri" și „părul galben" la Rimbaud, iar la Trakl „Ochii ei lucesc rotunzi și aurii-n amurg". La Rimbaud citim "C'est el la, petite morte, derrière les rosiers"( „Este acolo, copila moartă, lîngă tufișul de trandafiri” – trad. I.D.) – iar versul corespunde la Trakl prin: „Când s-au întors / Păstorii au găsit dulcele trup / Putregăios în mărăcini". Este probabil ca Trakl să nu fi avut în față textul original a lui Rimbaud ci traducerea în germană a lui Karl Anton Klammer1.
Cu toate acestea putem găsi mai multe legături între cele două texte, fapt care nu ajută la descifrarea textului traklian. Cu siguranță acest text este absolut original.
Titlul se referă la un citat din Biblie, Psalmul 130, care începe: „profundis clamavi ad in domine".
Acel „E-", dă o deosebită profunzime „Adâncului", din care provine plângerea, o imagine imbatabilă, o insuportabilitate a câmpurilor anormale, o ploaie neagră,un pom și un vânt șuierător. Aici sunt problemele-cheie. Ne aflăm într-n Paradis gol, din care deja au fost alungați Adam și Eva („E-un șuierat de vânt ce-nvăluie colibe goale”)!
În strofa a doua apare o persoană ca „Blânda orfană", caracterizează ca o călugăriță: „poala ei râvnește Cerescul Mir", dar, în strofa următoare, trupul orfanei este „Putregăios în mărăcini”.
Mărăcinii, privind poemul lui Rimbaud, pot fi un mănunchi de trandafiri însă acei „mărăcini"(Rug Aprins) din poemul lui Trakl, apar în Vechiul Testament iar Dumnezeu va fi numit în următoarea strofă. Este oare Dumnezeul mort aici? El apare numai în mod indirect, drept „tăcerea Domnului", în care apare tânguitorul „Băut-am din al codrului izvor” (Psalmul 130).
Există multe legături Trakl-Rimbaud și nu numai, ci în general și în relația cu simbolismul francez!
Christian W. Schenk
NOTĂ
1 KLAMMER, KARL ANTON (1879 – 1959) – ofițer de carieră și poet. După 1910 devine un cunoscut traducător de literatură. Traduce atât din poezia lui Arthur Rimbaud cât și din cea a lui Francois Villon, poeți foarte importanți pentru dezvoltarea poeziei germane, în special a celei expresioniste.
din volumul Georg Trakl, Versuri, traducere Christian W. Schenk, editura Timpul, 2018
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.