Mă legăn pe-o creangă-n adâncul azur,
Vălmășagul de frunze-ntomnat
Fluturii beți licărind îl străbat,
Răsună în luncă securi.
Mușc boabele roșii flămând,
Lumină și umbră se mișcă-n frunziș.
Praf de aur pe brunul prundiș
Scârțâie, ceasuri de-a rândul căzând.
Sturzul râde în tufe glumind
Și mă-acoperă cu zgomot turbat
Vălmășagul de frunze-ntomnat –
Fructe strălucitoare și mari se desprind.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.