Florile-soarelui pe gard lucesc,
Și liniștiți bolnavii stau în soare.
Pe-ogor femeile cântând trudesc,
Bat clopotele mănăstirii cu vigoare.
Păsările-ți povestesc legende,
Bat clopotele mănăstirii și belșuguri.
Din curte o vioară lin transcende.
Azi storc ei maroniul vin din struguri.
S-arată omul bucuros și plin de sine
Azi storc ei maroniul vin din struguri.
Deschise larg sunt morgile puține
Și văruite sunt de soare cu belșuguri.
traducere Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl