Sălbatica inimă fu albă în pădure;
O, spaimă-ntunecată
A morții, așa și aurul
Muri în norii gri.
Seară de noiembrie.
La goale porți de abator stăteau
Sărmanele femei grămadă;
În fiecare coș
Intestine și carne putredă cădeau;
Blestemată hrană!
Al nopții porumbel albastru
Nu aducea-mpăcare.
Întunecată chemare de trompetă
Străbătea al ulmilor
Frunziș de aur umed,
O zdrențuită flamură
Fumegând de sânge
Care-n sălbatică depresie
Pândește un bărbat.
O! voi timpuri de metal
Înmormântate-n roșu apus.
Din coridoru-ntunecat păși
Făptura aurie
A unei tinere
Înconjurată de palide lune,
Brazi negri rupți
În furtuna nopții,
Abrupta fortăreață,
O, inimă
Străvezie dincolo-n răcoarea zăpezii.
traducere Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.