Și iară și iară te-ntorci, o, tu, melancolie,
Blândețe a sufletului însingurat.
Aproape-i de stingere o zi de aur.
Plin de umilință, cel îndelung răbdator se închină durerii,
Răsunând de-armonie și dulce demență.
Te uită! amurgul se lasă.
Și iară noaptea se-ntoarce și muribundul se tânguie
Și suferă și altul cu el.
Cutremurată, sub stelele toamnei
An de an mai adânc fruntea se-nclină.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.