Albastrul suflet mut s-a-nchis în sine,
Prin geam deschis coboară codrul brun,
Calm de jivine sumbre; moara-acum
Jos macină în vale, puntea ține
Nori aurii, străinii. Roșu vineri
Prin sat un cârd de cai. Parc rece, brun.
Și ruje-n frig, aur pe gard la drum
Florile-soarelui și-au scurs din vine.
Glasuri de fete; ierburi aspre-s pline
De rouă și de stele reci, duium.
Pictată-n umbre dulci vezi moartea-n drum,
În lacrimi e-orice chip și-nchis în sine.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.