Ce m-a trezit oare în șoapte?
Copila mea, cad flori în noapte!
Cine-atât de trist șușotește, în vis ducându-și povara?
Copila mea, prin cameră trece acum primăvara.
O, vezi! Fața-i de lacrimi stacojie!
Copila mea, înflorește bogată și vie.
Îmi arde gura! De ce plâng eu în mine?
Copila mea, îți sărut viața-mi în tine.
Atât de tare cine mă cuprinde, cine s-apleacă?
Copila mea, îmi îndoi spre tine mâinile oleacă.
Dar încotro mă duc? Visez un vis suprem!
Copila mea, să mergem spre cer noi vrem.
Ce bine, ce bine! Cine un zâmbet ne fură
Atunci ochii ei albi se făcură –
Se stinse-atunci lumina angoasă
Și noapte-adâncă flutură prin casă.
traducere Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.