O paloare – odihnindu-se-n umbra surpatelor trepte –
Se scoală noaptea-n făptura de-argint
Și merge-n galeria boltită.
În răcoarea unui copac și fără durere
Respiră cel desăvârșit
Și nu are nevoie de tomnaticele stele –
Spini, peste care el cade.
La trista-i cădere
Meditează îndelung îndrăgostiții.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.