Blestemate, voi, negre otrăvuri,
Somn alb!
Această grădină preaciudată,
Amurgiți copaci
Plini de șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci.
Străinule! Umbra-ți pierdută
În roșul amurg,
Sinistru corsar
În a mâhnirii apă sărată.
La marginea nopții reaprinse păsări albe
Peste prăbușite orașe
De oțel.
traducere Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl