Stă palidă peste păduri în extaz
Luna ce-n vis ne cufundă curând,
La marginea sumbrului iaz
Salcia plânge în noapte tăcând.
Se stinge o inimă – blând
Curg cețuri și urcă lejere –
Tăcere, tăcere!
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl