Când seara se lasă,
Te părăsește-ncet un chip albastru,
Cântă-n tamarin o mică pasăre.
Cucernic un călugăr
Își împreună mâinile moarte.
Un înger alb i se-arată Mariei.
O cunună-nnoptată
De violete, spice și struguri purpurii
Este anul clar-văzătorului.
La picioarele tale
Se cască mormintele celor stinși,
Când fruntea ți-o-ngropi în mâini de argint.
Luna de toamnă
Adastă tăcută pe buzele tale,
În beție de cântec sumbru al sucului de mac;
Floare albastră
Ce murmură-n galbenă rocă.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.