Prin brazi un cârd de ciori se duc în zbor
Și cețuri verzi de noapte se ridică
Și ca în vis sun-o vioară mică
Și slujitoarele dansează-ntrun ulcior.
Se-aud bețivi ce râd și care strigă,
O-nfiorare trece prin țesuturi vechi.
La geam capcane de cadavre-n veci
Fug dansatoarelor umbre în rigă.
Miroase-a cimbru și a vin
Și în păduri se-aude o chemare.
Pe trepte cerșetorii-n așteptare
Zadarnic rugăciuni mai țin.
O sângerândă căprioară moare pe izlaz.
Se clatină încet a pomilor arcade
De-a norilor îngheț prea încărcate.
Îndrăgostiții se-odihnesc la iaz.
traducere Christian W. Schenk
Comentariul traducătorului
O poezie postumă, pe care autorul nu a dat-o publicării; probabil scrisă deja în 1910. Unele imagini pot fi găsite în poeziile ulterioare. Aici avem „un sunet de vioară", „Și slujitoarele dansează"; imagini ca „Umbre dansează pe tapete" le cunoaștem din „Într-o cameră părăsită"; „Străinii ascultă pe trepte", din „Frumosul Oraș"; ultima strofă a poeziei „În timpul iernii" începe cu „Un vânat sângeră-n pădure".
Sub această formă textul aparține poeziilor timpurii ale lui Trakl (patru catrene în ton cantabil) text subliniat de imagini corespunzătoare: sunet de vioară, dans, vin și „Îndrăgostiții se-odihnesc la iaz” imagine cu care se încheie poezia. Împletită cu aceste imagini armonios-cantabile, este o a doua parte, determinată de: „un cârd de ciori", care „se duc în zbor", „cețuri verzi de noapte", care par destul de înfricoșătoare, „bețivi", „cerșetorii-n așteptare" care “zadarnic rugăciuni țin", un joc, pe când „O sângerândă căprioară moare pe izlaz", nori înghețați se ridică în imediata apropiere a „îndrăgostiților".
În cele din urmă transformarea ideilor în imagini dovedește că lumea însăși pare a fi lipsită de sens.
din volumul Georg Trakl, Versuri, traducere Christian W. Schenk, editura Timpul, 2018
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.