Vânt, voce albă, șoptind la tâmpla celui beat - 1-a variantă - Georg Trakl
Adăugat de: Gerra Orivera

Vânt, voce albă, șoptind la tâmpla celui ce doarme
Printre crengi fărâmicioase stă ghemuit întunericul în părul său de purpură
Lungi dangăte de vecernie scufundate în mâlul iazului
Și deasupra se-nclină gălbenele flori ale verii.
Concert de bondari și de muște albastre în iarba luxuriantă și-n singurătate,
Pe unde cu pași înduioșători trecea odată Ofelia,
Gest blând al nebuniei. Cu teamă tresaltă verdele-n stuf
Și galbenele frunze de nufăr, un leș se descompune-n urzici înfocate
Trezindu-se, copilăroasele flori-ale-soarelui flutura-n jurul celui ce doarme.

Seară de septembrie, sau sumbrele strigăte ale păstorilor,
Mireasmă de cimbru. Fierul încins împroașcă scântei în fierărie
Aprig se cabrează un cal negru; bucla de hiacit a slujnicei
Se zbate să prindă ardoarea nărilor sale de purpură.
Pe galbenul zid încremenește strigătul potârnichii un plug ruginește în zeama bâhlită de baligă
Lin curge vin roșu, suava ghitara în cârciumă.
O, moartea! Bolta surpată a bolnavului suflet tăcere și copilărie.

Cu chipuri buimace pornesc fâlfâind liliecii.



Traducere Mihail Nemeș



vezi mai multe poezii de: Georg Trakl




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.