Seara se potoleşte cîntecul
cucului în pădure.
E pe sfîrşite holda
cu roşii maci.
Se apropie furtună neagră
de după colină.
Cîntecul vechi al cosaşului
moare pe cîmp.
Nimic nu mai clinteşte
frunzişul castanului,
pe scara-n spirală
foşneşte rochia ta.
Feştila pîlpîie tăcută
în camera întunecată.
O mînă argintie
a stins-o.
Fără o adiere, noapte-nnegrită.
traducere de Necula Florin Dănuț
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.