Ningea bogat, și trist ningea, era târziu
Când m-a oprit, in drum, la geam clavirul;
Și-am plâns la geam, si m-a cuprins delirul-
Amar, prin noapte vantul fluiera pustiu.
Un larg si gol salon vedeam prin draperii,
Iar la clavir o bruna despletita
Canta purtand o mantie cernita,
Si trist canta, gemand, intre faclii.
Lugubrul mars al lui Chopin
Il repeta cu nebunie
Si-n geam suna funebra melodie,
Iar vantul fluiera ca tipatul din tren.
Apoi, veni si-o blonda in salon
Si-aproape goala prinse, adormita,
De pe clavir, o scripca innegrita-
Si urmari, pierduta, marsul monoton.
Inalta, despletita, alba ca de var,
Mi se parea Ofelia nebuna
Si lung gemea arcusu-acum pe struna
Ingrozitorul mars lugubru, funerar.
Cantau amar, era delir,
Plangea clavirul trist, si violina-
Facliile isi tremurau lumina,
Clavirul catafalc parea, si nu clavir.
Tarziu, murea clavirul lung gemand,
Luptau facliile in agonie
Si-ncet se-ntinse o noapte de vecie,
Si-n urma, greu, un corp am auzit cazand.
Vai, de-atunci imi pare lumea si mai trista,
Viata-i melodie funerara
Si nu mai uit nebuna lautara-
Si transfigurata, trista clavirista.
vezi mai multe poezii de: George Bacovia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.