În crângul cu stoguri de frunze ruginite
Era un frig liniștit...
Un roz și violet în fășii
Peste palate se lăsa -
Tufișele erau pustii...
O tăcere nu se știe cum a venit, -
Sau respirări oprite...
O păsărică modula:
- Vii?!
vezi mai multe poezii de: George Bacovia