Arhanghelul plângea pe puntea cristalină,
Căci răspândind efluvii de muzicalitate
A sferelor de aur procesiune lină
Aluneca în goluri fără finalitate.
Interogând concentric multiplele himere
Din orbita de foc a fulgerelor sale,
Privea cum traiectorii de facle efemere
Iluminau tăcerea nopții universale.
Și-n spații răsunară principiile vane
(Arhanghelul astral plângea-n singurătate),
Căci lumile săpau elipse diafane
În pură melodie fără finalitate.
"Sburătorul", IV,1927, nr. 9, martie, cu titlul "Înviolata aeternitas"
vezi mai multe poezii de: George Călinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.