Cântecul fusului - George Coşbuc
Adăugat de: ALapis

Eu mi-am facut un cântec
Stând singura-n iatac
Eu mi-am facut un cântec,
Si n-as fi vrut sa-l fac.
Dar fusul e de vina
Ca se-nvârtea mereu,
Si ce-mi cânta nainte
Cântam pe urma eu.

De-atunci îl cânt întruna
Ca-mi vine-asa nevrând;
De-as face orice-as face,
Nu pot sa-l scot din gând.
Îl cânt torcând la vatra
Si-l cânt mergând pe drum
Si nu pricep ce-i asta,
Si nu stiu, biata, cum?

Adese stând la cina
Simt lacrimile des,
Nu pot mânca de lacrimi
Si trebuie sa ies
Afara-n vânt, afara,
Ca-mi arde capul tot,
Si-ngrop în palme capul
Si-mi cânt amarul tot.

Am stat la roata morii,
Si roata umbla des,
Si roata morii cânta
Cuvinte cu-nteles.
Ea cânta înainte;
Cânt si eu dupa ea
Moraru-si face cruce
Privind în urma mea.

Si-am mers pe malul apei,
În valuri sa-mi îngrop
Si cântecul, si-amarul
Dar a-nceput un plop
Sa cânte, si toti plopii
Cântau duios în vânt,
Si m-am trezit deodata
Ca plâng si eu si cânt!

Si-am mers pe lunci, dar jalnic,
D-a lungul peste lunci,
Cum plâng si cânta toate!
Si-n crâng m-am dus atunci
Nu-i loc mai bun pe lume
De plâns decât în crâng!
Ah, toate plâng, si satul
Se mira ca eu plâng!

Dar fusul e de vina,
Ca se-nvârtea mereu,
Si el cânta un cântec,
Si-l stiu de-atunci si eu!
Si-ncet ce trece viata
Când n-ai nici un noroc
Mai iute dac-ar trece,
De-ar sta mai bine-n loc!

De-ar sta pe loc mai bine!
Ori loc eu sa-mi gasesc
Sa pot sa plâng cu hohot
Nici asta nu-ndraznesc!
Ca mama ma tot cearta
Si tata-i suparat,
Si-n ochii mei se uita
Toti oamenii din sat.

Ah, seara, numai seara,
Ma simt la largul meu,
Ca-ngrop în perne capul
Si, pâna-n zori mereu,
Tot plâng ca o nebuna
Si perna-n brate o strâng,
Si plâng, ca nu ma vede
Maicuta-mea ca plâng.



vezi mai multe poezii de: George Coşbuc




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.