Pe buaș de mare
Vine-o corăbioară,
Neagră și smolită,
De maluri trântită,
Frumos poleită,
Gingaș zugrăvită.
În ea mare, șade
Cincizeci de voinici,
Patruzeci-și cinci.
Cincizeci fără cinci.
Mai marele este
Gheorghiță Băcanu,
Turcul Ibrianu.
Dascălul Pascal
Cârma cârmuiește,
Pravila-mi cetește.
Lui că i s-arată
Trei furtuni de vară,
Trie de primăvară;
Furtuna dintâi
N-are căpătâi,
Tare s-o umflă,
Dar o conțină;
Iară celălalt
Vasul o să-l salte,
Și l-or răsturna,
Ei s-or îneca.
Cetea ce-mi cetea,
Foi mai răsfoia
Ș-apoi cuvânta:
"-Alei voi voinici
Patruzeci-și-cinci!
Mie mi s-arăta
Trei furtuni de văra
Trei de primăvară,
Ele s-or umfla,
Vasu-or răsturna
Eu m-oi îneca,
Iar voi îți scăpa,
Nevestica mea,
Cine-o să mi-o ia?"
Gheorghiță Băcanu,
Turcu Ibrianu
Iute răspundea
Lui Pascal zicea:
"-Eu că ți-oi lua-o
Frumos ți-oi purta-o
Gingășel ca tine,
De trei ori mai bine."
Pascal mai stătea
Se mai chibzuia
Și-apoi zicea:
"-Eu m-oi îneca,
Călu-o rămânea
Cine-o să mi-l ia?"
"- Eu că-l voi lua,
Frumos l-oi purta,
Cu cioltăre poleite,
Cu strunele oțelite,
De trei ori mai bine
De cum sta la tine",
Zicea Ibrian,
Mare căpitan.
Vorba nu sfârșea,
Furtuna-ncepea,
Toți că se-neca.
Dar Pascal scapă.
Alt vas cumpăra,
Dincolo trecea,
La cheia nemțească
Să negustorească,
Să se pricopsească.
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.