Te-am răspândit, stea umedă, prin rouă,
În ceasul când ferestrele albastre s-au deschis
Spre lumi nelămurite. Iată slava nouă,
În care am să intru ca-ntr-un vis.
Prevăd înalturi mari de timp, curate,
Și adâncimi de întuneric nefirești;
Pe mâini, lumini de veghe strecurate
Prin dunga nesfârșitelor ferești.
Cum urcă limpede în inimi liniștea...
Privești?...
vezi mai multe poezii de: George Drumur