Înaltele păduri, agreste,
se pierd ca zările în ceaţă.
De-am şti că-n fiecare dimineaţă
pălesc aceleaşi zori pe creste
şi-aceleaşi calme cărărui
lumina şi-o întind spre cer
ca-n visul pur, tăcut, sever
ispita clipei amărui
ne-am ridica de sub blestem,
ca norii albi peste hotare
spre a ne pierde fiecare
în umbra unui crud totem.
vezi mai multe poezii de: George Drumur
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.