Pătrund umil ca-n vegetal culoarea
poemul ochilor. Pentru paloarea
fratelui din legendă, deseori
împreună mânile la cer, iar alteori
mă urc la miorița de imagini,
ca un voevod tăcut în istorie
și par-că n-aș vrea altă glorie,
decât să stau lângă aceste pagini,
unde mă-nconjură copilăria,
ca izvoarele ascunse bucuria
azurului, înalt din anotimp,
și-unde mă voi sui și eu la timp.
Căci nu știu ce mă îndeamnă-anume
să mă știu chemat, undeva, pe nume.
vezi mai multe poezii de: George Drumur
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.