Turcu-o privea pe Laura-ntr-un fel
Mai mult creștin cât musulman. Părea
Că-i spune: „Doamna mea, eu sunt acel
Ce-ți face cinstea, și-ai să stai colea
Să te privesc”. Ochise bine, el,
Și orice țintă-ar fi căzut, dar, ea,
Care-nfruntase ochii-atâtor inși,
Nu se topea sub ochii lui aprinși.
Traducere de Virgil Teodorescu
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.