Sorbiră deci cafea, această zeamă
Iubită și de turci și de creștini
Deși în alt chip fiartă. Fără teamă
Vorbi-n sfârșit și doamna: – „Ce destin!
Ca musulman, zi Beppo, cum te cheamă?
Ce barbă, Doamne! Spune-mi: nu-i un chin
Să fii atâta vreme călător?
Pe-acolo, prin străini, nu ți-a fost dor?
Traducere de Virgil Teodorescu
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.