Există o-ncântare-n pădurile virgine,
Există un extaz pe țărmuri solitare,
Există lumea în care nimenea nu vine
Să intre-n muzica străfundului de mare:
Iubesc îndeajuns și Omul, Natura însă nesfârșit -
Cu simțurile noastre -, furând
Din toate cele ce pot fi sau care s-au sfârșit,
Ori contopit cu Universul; și simt profund
Ceva inexprimabil, deși nu toate minunile se-ascund.
Învârte-te, obscur și albăstrui Ocean-dat rostogol!
Căci flote, zeci de mii, te-au măturat în van;
Lăsat-a omul pământul ruinat, și-al său control
Se termină la mal; Peste câmpii-liman
Epavele sunt toată fapta sa, și tot ce e uman
Va fi doar umbra devastării sale - salvându-se pe sine -
Când pentr-o clipă, precum un strop de ploaie,
Se va-neca-n abis cu gemete și bule în șiroaie,
Fără mormânt și dangăt, fără sicriu - un nimeni.
Dar pașii lui nu-s pe-ale tale drumuri, - câmpia ta
Nu-i răsfățare pentru el, - tu nesupusă crești
smulgându-ți-l din tine; malefică puterea sa
Ce-o folosește să dărâme, pe toată s-o detești,
Respinge-l de la pieptul tău spre bolțile cerești
Și-alungă-l tremurând prin ludicele-ți ploi.
traducere - g.Cristea
There is a pleasure in the pathless woods
There is a pleasure in the pathless woods,
There is a rapture on the lonely shore,
There is society where none intrudes,
By the deep Sea, and music in its roar:
I love not Man the less, but Nature more,
From these our interviews, in which I steal
From all I may be, or have been before,
To mingle with the Universe, and feel
What I can ne'er express, yet cannot all conceal.
Roll on, thou deep and dark blue Ocean--roll!
Ten thousand fleets sweep over thee in vain;
Man marks the earth with ruin--his control
Stops with the shore;--upon the watery plain
The wrecks are all thy deed, nor doth remain
A shadow of man's ravage, save his own,
When for a moment, like a drop of rain,
He sinks into thy depths with bubbling groan,
Without a grave, unknelled, uncoffined, and unknown.
His steps are not upon thy paths,--thy fields
Are not a spoil for him,--thou dost arise
And shake him from thee; the vile strength he wields
For earth's destruction thou dost all despise,
Spurning him from thy bosom to the skies,
And send'st him, shivering in thy playful spray.
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.