Pe mare iar! Da, iar sub mine-o simt
Săltând, ca-n frâu ținut, un aprig șarg!
O, vuiet! Te salut! Din locul strâmt
Mă du-n vârtej de valuri ce se sparg!
O trestie de-ar fi acest catarg,
Și-o zdreanță pânza – n-aș opri de loc!
Ca iarba mării sunt, târâtă-n larg,
Împinsă de curenți din loc în loc,
Purtată de furtuni ici, colo, la noroc.
Traducere Virgil Teodorescu
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron