Murit-a tânără, frumoasă,
Strivită de-o durere grea, cumplită,
Mai grea ca monumentul ce-o apasă...
Văd nor pe frumusețea-i negrăită;
În negrii ochi văd moartea profețită,
Ca pentru cei aleși, pretimpurie;
Văd farmecul ca raza asfințită,
Sclipind bolnav – o frunză ruginie –
Al morții Hesperus, ce cheamă-n Veșnicie.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron