De intri, măreția-i nu te-apasă,
Căci geniul acestui loc îți crește
Un suflet colosal, ce-și află casă
Doar în sălașul vast unde, firește,
Crezi nemurirea că se pregătește.
De socotit ești vrednic și cucernic,
Vedea-vei Dumnezeu cum te primește
Ca-n templul ce-i Credinței vistiernic,
Nenimicit fiind de Cel Atotputernic.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron