Ci iată-l pe-un arcaș ce greș n-a dat,
Zeu al luminii, vieții, poeziei,
Un soare-n chip de om, străluminat
De aura izbânzii bătăliei.
Răzbunătoarea lui săgeată vie-i
De nemurirea lui în sprinten zbor.
În ochi și-n nări dispreț sublim învie-i,
De-apare mândru, falnic tuturor,
Încât îl recunoști ca zeu nemuritor.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron