Tălăzuiește,-adânc ocean de-azur!
O, mii de flote îți plutesc pe val,
Dar omul, care strică totu-n jur,
Nimic nu-ți strică dincolo de mal.
Nu omul ție – tu-i ești lui fatal,
Căci el o umbră doar pe apa ta e
Și supt e de adâncul abisal,
Uitat ca stropul nensemnat de ploaie,
Fără sicriu, nici popi și nici cernite straie.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron