Egeria! O, plăsmuire dulce
Și ideală ce pe om l-îmbie
La sân mirific fruntea să și-o culce;
Aeriană auroră vie,
A unei deznădejdi nimfolepsie,
Sau, poate, pământească frumusețe,
Ți-a dat un rege ascultare ție,
Și, orice-ai fi-ntrupare ești, zeiască,
Un gând frumos în dulce formă feneiască.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.