Izvorul simțămintelor juniei
Se pierde, vai, ori un deșert doar udă,
De crește iarba rea a freneziei,
Plăcută, dar a cărei floare nu dă
Parfum, ci iz ce naște chin și trudă,
Ori arbori crește, ce mustesc venin...
Dă roade de-astea pasiunea crudă,
Pășind pe sec nisip – și-n lung suspin
Se-neacă, vrând în van opritul fruct divin.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.