De glasul mi-l ridic, nu-i semn că tremur,
Gândind că de cruzimi avut-am parte –
Au cine m-a văzut pălind pe vremuri,
Ori de curaj lipsit, lovit de moarte?
Dar asta pagini vreau ca-n chip aparte,
Să-mi steie amintirii monument.
Desăvârșirea strânsă-n vers și-n carte,
(O, va veni cândva acel moment!)
Crunt va lovi-n al meu prigonitor dement.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron