Așa te-ai arătat lui Paris oare?
Ori mult mai fericitului Anchise?
Ori mai zeiască, mult mai orbitoare,
Cum când pe Marte dragostea-l ucise
Și chipul ca pe-un astru pur din vise
Ți-l contemplu, pe-ai tăi genunchi stând, blând,
Cu ochi ce-n ochii tăi și-i pironise,
Cât ca din raclă tu, cu foc flămând,
Pleoapa-i sărutai și fruntea, rând pe rând?
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.