Chiar zeii, arși de-ai dragostei fiori,
Muți, uită de plămada lor zeiască
Și-ajung și ei ca bieții muritori.
Olimpiene clipe să trăiască
Și omul poate, dar curând, trupească,
Povara lui de lut din nou l-apasă.
Ei, și? E-n stare el să făurească
Din ce a fost și-o fi, miraculoasă
Statuie, ca a ta, pentru vecii frumoasă.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.