Precum un codru frânt de vânt năpraznic.
Orbiți de lupte, gemete, blestemuri,
Simțeau numai acel carnagiu groaznic;
Nu simte omul, în cumplite vremuri,
Al Firii farmec, linul frunzei tremur,
Cum n-au simțit, întinși pe scut, soldații
Sub ei cum crapă glia de cutremur,
Căscându-le, pentru mormânt, largi spații.
Orbite sunt de tot, în luptă, două nații!
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.