Și Geniului locului închin
Un rând – căci dânsul fruntea cu răcoare,
Blajin, ți-o mângâie-n zefirul lin.
Pe mal de râu când inima tresare,
Priveliști când o farmecă în soare
Și-o curăță de-al vieții colb o clipă,
Prin sfânt botezul Firii – nu lui oare
Ai mulțumi se cade, că-nfiripă
Peste plictisul tău a vrăjilor risipă?
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.