Un Veni, vidi, vici!... Cestălalt,
Vrând vulturii francezi în aprig zbor
S-o ia nainte-n iureș de asalt,
Ca șoimul cel dresat de vânător,
Nu-și asculta al inimii fior;
Ciudat, sucit, din slăbiciuni, din toate,
L-a stăpânit cumplit, stăruitor,
Cea mai de jos – nespusa Vanitate.
Dar oare ce dorinți avea, adevărate?
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.