Strivim, vai, chinu-n van, căci lasă urmă
De ac de scorpion, ce n-o vezi, dar
E plină de-un amar ce-n suflet scurmă.
Pot și neînsemnate lucruri chiar
Amărăciunea s-o stârnească iar:
Un anotimp, un vis, o melodie,
O floare, vântul marea ce, barbar,
Stârnind durerea-n rana încă vie,
Lovește-al nostru lanț electric cu urgie.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.