Dar razna sufletul mi-o ia... Revină,
Să meditez la ce-i sub colb pe lume,
Eu care-ntre ruini, sunt o ruină.
Vestigii de imperii și renume
Eu caut, pe-un pământ ce falnic nume
Purta o dată, și chiar azi încântă;
Cereasca mână a Naturii-mume
A modelat eroi în țara sfântă, –
O stirpe de stăpâni viteji, mult timp neînfrântă.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron