În Arqua doarme, sat de munte unde
El ultimele zile și-a trăit.
Țăranii, mândri, te și duc oriunde,
Să-i vezi mormântul, casa, negreșit.
Ce simplu pare totul și smerit,
Dar prinde sufletul să se deschidă
Spre-al lirei sale son desăvârșit
Mai mult decât dacă-ntr-o piramidă
Și-ar fi aflat lăcaș de veci într-o firidă.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron