Poate cu Demoni ce gândirea pradă
De tot ce are bun – și-și fac cuibare
În inimi melancolice, grămadă;
În inimi ce de tinere-s bizare
Și cred în crâncenă predestinare
La cazne și tenebre-n veci văzând
Pe ceruri un mânjit de sânge soare,
Căci pentru ei pământul e mormânt,
Mormântul – iad mai crunt ca iadu-n al lor gând.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.