Vai, iarba-ți crește azi pe străzi, Ferrara,
Când știm că simetria lor nu este
Sortită solitudinii, nici țara!
Blestem cumplit parcă se-așterne peste
Sălașul prinților vestiți de Este,
Tirani și protectori, pe-acest coclaur,
Ai barzilor ce muzelor celeste
Prin har le-au smuls cununi de verde laur,
Cum Dante doar și-a pus pe frunte-un veac de aur.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron