Eu lumii n-am dorit să-i smulg ovații;
Eu n-am iubit-o – ea nu m-a iubit;
Nu i-am cinstit nici idoli, nici magnații,
Stând în genunchi ori doar zâmbind silit,
Cu alții-n cor pe nimeni n-am slăvit;
Eram în lume – dar de ea străin,
De gânduri ei străine răvășit,
Și-aș fi rămas la fel – dar anii vin,
Și trec și, mai bătrân, te-mpaci cu-al tău destin.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.