Te-am amintit cu mii de morți ce mii
De goluri au lăsat în inimi scumpe;
I-ar ferici uitarea pe cei vii,
Căci lacrima și azi din ochi irumpe;
Vai, i-o trezi Arhanghelul acum pe
Cei dragi – și nu chemarea Faimei sfinte,
Ce poate doar, când sufletul se rumpe,
Durerea grea o clipă s-o alinte,
Dar numele slăvit mai greu se din minte.
Traducere Aurel Covaci
vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.