Aici am stat cu inima amărâtă, cinchit pe vine,
Plătisem cinci cenţi şi sufeream că nu-mi vine.
Nu ştiu de ce ghinionul cu miros de pucioasă
Mă loveşte mereu chiar înainte de-a ajunge-acasă.
Daravela mă costă prea mulţi bani de-acuşa,
Cu cinci cenţi astăzi nu poţi să deschizi nici uşa.
Demult, când eram copii şi-o păţeam pe bulevard,
Ne târam pe burtă, rezolvam problema după gard.
Acum chiar n-ar avea sens şi-am fi şi imprudenţi
Dac-am face-aşa ceva pentru-a salva cinci cenţi.
Dar cinci cenţi pe vremea aia ar fi fost ceva mişto,
Puteai cumpara o-ngheţată vafé cu dungi maro,
Cinci sucuri, un pachet de gumă sau cam aşa ceva,
Sau mai puneai doi cenţi şi intrai la cinema.
Timpurile se schimbă şi nu-ntotdeuna-n bine,
Aşa că ia ce poţi şi uită tot ce nu-ţi convine.
Ascultă-mi sfatul când îţi spun ce trebuie să faci
Sau fă cum îţi place, dacă nu-ţi trebuie cârmaci !
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: George Hunter
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.