Liniștea pe câmpuri cu lumina paște,
Codrii-au scos capacul raclelor cu moaște
Toți purtăm cernite straie de ‘ntristare,
Parcă ne-am întoarce de la ‘nmormântare.
Sfâșâind nădejdea către el întoarsă,
Cerul după dealuri obrintela-și varsă.
Tâlhărește intră în cuvinte ceața,
Clipele schiloade duc în cârje viața.
Prin desișuri vântul toarnă ziua ‘n ciururi,
Peste toate par’că e-amin de- apururi.
Fâlfâind din stoluri gândul morțtii vine,
Fiecare umblă rătăcit de sine.
Pe ogoare toamna lung zăbranic ară,
Rănile troiței sângeră pe țară.
vezi mai multe poezii de: George Lesnea